Prinţul Suveran al masoneriei române, Jean Pangal, unul dintre cei mai controversaţi şi influenţi oameni ai României interbelice

O nouă ediţie a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur, se va desfăşura pe 1 iunie, de la 18:30, la Gallery, în Bucureşti. Va avea loc o prezentare a cărţii „Jean Pangal, documente inedite (1932-1942): contribuţii la analiza reţelelor sociale istorice” de Bogdan Bucur.

• Cele mai vechi dovezi ale creștinismului la nord de Alpi
• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus

Invitaţi la dezbatere vor fi lect. dr. Bogdan Bucur şi conf. dr. Adrian Niculescu. Evenimentul are loc sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Înrudit prin căsătorie sau descendent direct din trei familii boiereşti valahe de rang terţiar – Brătăşanu (de secol XVII), Djuvara (de secol XVIII) şi Pangal (de secol XIX), care, împreună, au dat Românei moderne cel puţin doi miniştri, un subsecretar de stat şi şase deputaţi sau senatori, Jean Pangal este personajul central al acestui volum. Om politic, diplomat şi conducător absolut al masoneriei române din perioada interbelică, Jean Pangal este subiectul principal al celor 474 de note informative, publicate, pentru prima dată, integral, în această carte, şi întocmite, între 1932-1942, de Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române şi de Poliţia de Siguranţă a Ministerului de Interne.

Supranumit de presa vremii Prinţul Suveran al masoneriei române, Jean Pangal este foarte puţin cunoscut astăzi, dar a fost extrem de controversat şi influent în perioada interbelică, mai cu seamă datorită relaţiilor sale personale şi contactelor directe cu întreaga elită politică, socială, economică şi diplomatică a Românei, şi chiar a Europei.

Bogdan Bucur este doctor în sociologie al Universităţii din Bucureşti şi lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA. Principalele domenii de interes ştiinţific sunt istoria sociologiei româneşti (cu precădere, Şcoala Sociologică de la Bucureşti, fondată şi condusă de acad. Dimitrie Gusti, între 1918-1948), sociologia istorică românească (în special, fenomenele sociale complexe subsecvente îndelungatului proces de tranziţie şi modernizare a României, din perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XX-lea) şi analiza reţelelor sociale istorice. Este autorul unor articole de specialitate şi a două cărţi: Devălmăşia valahă (1716-1828): o istorie anarhică a spaţiului românesc (Editura Paralela 45, Piteşti, 2008); Jean Pangal, documente inedite (1932-1942): contribuţii la analiza reţelelor sociale istorice (Editura RAO, 2016 –www.pangal.ro).

Adrian Niculescu este doctor în istorie al Universitătii Paul Valéry – Montpellier III (2002). Refugiat politic în Franţa din iulie, 1983. Bursier al Institutului Italian pentru Studiile Istorice ”B. Croce”, Napoli (1984-1986). Profesor cu contract la Universitatea Catolică din Milano (1985-1996). Militant al Exilului democratic românesc, revenit în ţară după Revoluţia din Decembrie1989.Corespondent oficial în Italia al Departamentului românesc al Postului de Radio Europa Liberă (1984-1996). La propunerea sa, în 2003, se înfiinţează Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), secretariat de stat în cadrul Guvernului României (singurul de acest gen în Europa fostă comunistă) si este numit vice-preşedinte – sub-secretar de stat. Membru al Consiliului Stiinţific al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie (iulie 2010). Vice-Comisar pentru România al Istituto Nazionale per la Storia del Risorgimento Italiano (din 2002). Cavaler al Ordinului naţional Stella della Solidarieta Italiana, conferit de către Preşedintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi (2004). Autor al volumelor: Martor al Istoriei: Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian Niculescu, Editura ALL, 1998, Din Exil, după Exil, Editura Univers (1998), Aux racines de la démocratie roumaine – Pruncul Român, premier journal libre roumain, chonique de la Révolution valaque de 1848, Editura Clusium, 2008, De la limes-ul lui Fokas la graniţa lui Eminescu – Studii de istorie, Ed. Clusium & Scriptor, 2009. Co-autor al volumului: Violările Drepturilor Omului în Epoca Ceausescu, Roma, 1989 (destinat introducerii clandestine în ţară), Romania – Geografia e Storia, Roma, 2010 şi a peste 30 de articole de specialitate (istorie), publicate în reviste şi Acte ale Congreselor, din ţară şi din stăinătate. In diferite cadre, a ţinut conferinţe şi prelegeri la universităţi şi institute din ţară şi din străinătate: Padova, Udine, Trieste, Torino, Milano, Bologna – Forli, Roma, Paris, Montpellier, Tel-Aviv, Ankara, Budapesta, Oradea, Timişoara, Cluj, Iaşi etc., a participat la numeroase congrese, colocvii şi reuniuni internaţionale. Între 2004 si 2008 a predat, împreună cu Drd. Andrea MENNA (Bologna – Bucureşti, SNSPA), Cursul de Istorie a Italiei sub Prima Republică (1946-1994). La Facultatea de Litere a Universitatăţii din Bucureşti, predă cursul opţional: Disidenţă / Opoziţie şi Exil în România comunistă (1945/48-1989). Ţine cursuri şi la Colegiul Naţional de Apărare şi la Institutul Diplomatic Român. Predă cursuri şi seminarii la SNSPA.

Monica Stoica, [email protected]